Auto-tagged: —, hulda

— Cât e ceasul? întrebă cucoana Hansen după ce-şi scutură cenuşa pipei, pe când ultimele rotocoale de fum se pierdeau între grinzile colorate ale tavanului. — Este opt, mamă, răspunse Hulda. — Nu cred să ne mai vină călători în noaptea asta; e un timp groaznic. — Nu cred să vină nimeni. În orice caz, camerele sunt aranjate şi voi auzi dacă cineva cheamă de afară. — Fratele tău s-a întors? — Nu încă. — N-a spus că vine azi? — Nu, mamă. Joel s-a dus să însoţească un călător la lacul Tinn şi, cum a plecat târziu, nu cred să se poată întoarce la Dal înainte de mâine. — Va rămâne să doarmă deci la Moel? — Da, desigur, doar dacă nu se va duce la Bamble să-l vadă pe fermierul Helmboe. — Şi pe fiica lui?... — Da, pe Siegfrid, cea mai bună prietenă a mea, pe care o iubesc ca pe-o soră! răspunse râzând fata. — Ei bine, închide uşa, Hulda, şi hai să ne culcăm. — Sper că nu eşti bolnavă, mamă? — Nu, dar vreau să mă scol mâine devreme. Trebuie să mă duc la Moel. — Pentru ce? — Ei! Nu trebuie să ne aprovizionăm pentru sezonul care vine? — Surugiul din Christiania a ajuns la Moel cu vinurile şi alimentele? — Da, Hulda, azi după-amiază, răspunse cucoana Hansen. Lengling, maistrul de la joagăr, l-a văzut şi mi-a spus-o în trecere. Din conservele noastre de şuncă şi de peşte afumat n-a rămas mare lucru şi nu vreau să risc să rămân descoperită. Dacă vremea se îmbunătăţeşte, se poate ca de la o zi la alta turiştii să-şi reînceapă excursiile în Telemark. Trebuie ca hanul nostru să fie gata să-i primească, iar ei să găsească tot ce le-ar trebui în timpul şederii lor aici. Ştii, Hulda, că suntem în 15 aprilie?